luni, 11 ianuarie 2010

Cele două fețe ale monedei

În tumultul nesfârșit al zilelor noastre, omul-individ este separat de obârșia lui, sau, mai precis, omul creează această separație în viața lui, zi de zi. Omul-individ este omul care neagă substanța umanității ce sălășluiește în el, conștientizându-se doar parțial, rupt de omenirea întreagă. Realitatea lui este astfel trunchiată și recompusă din cioburi de imagini, care în cele din urmă produc sensuri divergente ale adevărului, ale întregii lumi. Putem afirma, în acest caz, că acest om este lipsit de direcție, neavând niciun punct de referință pentru multitudinea de alegeri care îi ies în cale. Să urmărim așadar acest om-individ.
Între individualitate și umanitate, între inconștient și conștient, între inteligență și înțelepciune, între moarte și viață, omul-individ va refuza întotdeauna să observe că nu există diviziune și va pleda în schimb pentru dualitate. O teorie relevată de Nicolaus Cusanus și relevantă pentru articolul de față se numește Coincidentia Oppositorum (coincidența contrariilor) și pe scurt, afirmă că armonia constă în împăcarea contrariilor, explicând astfel și conceptul de totalitate. Continuând pe această "lungime de undă", țin să afirm că nu există diviziuni între contrariile mai sus notate, dimpotrivă, ele fac parte din aceeași esență. Am să mă explic, pe cât pot, în continuare.

Există oare o separare între om și omenire, în afară de simplul fapt că omul este unul și omenirea reprezintă un colectiv de câteva miliarde de oameni? Cred și afirm că omul, în esență, este similar cu omenirea (vezi articolul Similaritate universală).
Există oare o separare între conștient și inconștient? Se găsește o întreagă literatură care poate explica și detalia fiecare dintre cele două concepte, dar oare inconștientul și conștientul nu fac parte din același "tot', care este ființa umană? Nu sunt oare două procese ale aceleiași minți, "lucrând" în același timp și spațiu pentru același scop final? Ar fi absurd, în opinia mea, să spun că observ două lucruri separate, ele fiind nici mai mult, nici mai puțin, decât mintea însăși.
Dar ce anume separă inteligența de înțelepciune? Dacă ar fi să abordez cele două sintagme după definițiile lor clasice și supra-uzate, atunci, într-adevăr, aș recunoaște diviziunea dintre cele două concepte. Însă ce anume este inteligența? Am afirmat într-un articol anterior că este acel pas pe care o persoană îl face pentru a se cunoaște pe sine (vezi Persistența întunericului), ca o condiție necesară în cunoașterea lumii și a relațiilor dintre lume și om. Cunoașterea de sine înseamnă înțelepciune, înseamnă acea claritate interioară față de tot ceea ce ne înconjoară și se manifestă în lume, înseamnă sensibilitate față de totalitatea procesului existenței, în manifestare în tot și prin toate cele ce sunt. Și atunci inteligența și înțelepciunea nu sunt separate, ci în fapt, același proces unic - definitivarea ființei umane.
Ajungem astfel, într-un sfârșit, la viață și la moarte. S-ar găsi o pleiadă de oameni care ar argumenta că separarea dintre cele două este evidentă, dar este ca și cum mi s-ar spune, în modul cel mai rudimentar, că viață înseamnă să trăiești și moarte înseamnă să mori. Nu cred că mă ridic la nivelul unei explicații profunde pentru acest caz, dar să las locul unui citat: "Am acceptat viața așa cum este, cu toată agonia și disperarea ei și ne-am obișnuit cu ea. Ne gândim la moarte ca la ceva care ar trebui evitat cu atenție, dar moartea este în mod extraordinar similară vieții, dacă știm cum să trăim. Nu poți trăi fără să mori. Nu poți trăi, dacă nu mori, psihologic, în fiecare minut. Acesta nu este un paradox intelectual. Pentru a trăi complet, pe de-a-ntregul, fiecare zi, trebuie să existe moarte pentru "orice" al zilei de ieri, altfel vei trăi mecanic și o minte mecanică nu poate știi ce este iubirea, sau ce este libertatea" (J. Krishnamurti).
După toate cele zise se impune un fel de concluzie și prefer să mă folosesc de o metaforă în acest sens. Toate cele ce am descris mai sus sunt la fel cu o monedă: două părți contrarii în aceeași substanță, esență, care este moneda, iar moneda este chiar existența în sine. Noi nu facem decât să dăm cu banul!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte expresiv citatul din Krishnamurti. Gasesc ideea ca eul nostru de azï "moare", renascand apoi diferit intr-o succesiune continua, modelandu-ne, este foarte interesanta.
Toutsi, nu cred ca ideea lui Krishnamurti poate fi folosita ca argument pentru o similaritate sau "uniune" intre viata si moarte. La nivelul perceptiei cotidiene cel putin, moartea presupune incheierea definitva a proceselor vietii, cu pierderea definitiva a bazei materiale a fiintei. Acea "moarte psihologica", care presupune o renastere continua, practic modelarea permanenta a fiinei umane, descrisa de Krishnamurti nu poate fi deci asimilata cu moartea reala, ea fiind mai degraba o caracteristica a vietii! Atunci cand viata inceteaza si "moartea" pomenita inceteaza.

Aiton spunea...

Este moartea psihologică diferită de moartea fizică? Ați putea răspunde că desigur că da. Dacă prin moarte înțelegem ceea ce este strict material, fizic, adică trupul nostru, atunci ar trebui să înlăturăm conceptul de moarte psihologică. Iarăși, dacă prin moarte înțelegem ceea ce este numai psihologic, ar trebui să eliminăm complet ideea de moarte fizică și asta ar fi absurd. Am dat citatul acela fiindcă explică într-un anumit fel totalitatea ființei umane, care este și fizică și psihologică, așa cum cred eu. Dacă studiem numai și din punct de vedere biologic, putem afirma că omul moare fizic în fiecare minut - celule sale mor, iar noile celule se nasc cu o frecvență tot mai mică pe zi ce trece. Defapt intregul organism al omului se reinnoieste odata la 7 ani de zile, iar sangele odata la 4 luni de zile. Un fapt interesant as zice. Exista o evolutie a mortii chiar din momentul nasterii, oricat de ambiguu ar suna aceasta exprimare. A muri psihologic in fiecare minut inseamna asadar si a muri fizic, fiindca nu pot face separatie totala intre minte si trup. Exprimarea lui Krishnamurti da de gandit in acest sens. Multumesc pentru comentariu.

Trimiteți un comentariu

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Powerade Coupons