joi, 7 ianuarie 2010

Persistența întunericului

Țin să afirm că prostia este întuneric, sau este ca un văl înnegurat, așezat deasupra ochilor conștiinței, fără de care lumea, în esența ei profundă, nu se poate releva omului. Inteligența ar fi atunci lumină? Inteligența ar fi începutul luminii, acel pas pe care o persoană îl face pentru a afla adevărul sau mai degrabă pentru a se cunoaște pe sine. "Pentru a înțelege întregul proces al existenței, trebuie să aibă loc o integrare a minții și inimii, în acțiune" (Jiddu Krishnamurti). Adică rațiunea trebuie să conlucreze cu sensibilitatea (a nu se confunda cu emotivitatea, sensibilitatea fiind acea calitate a unui individ de a percepe relația dintre Sine, lume și Celălalt). Se cuvine să ne întrebăm, astfel, dacă prostia și inteligența sunt opțiuni, căi pe care un om le poate alege. Poate alege cineva să fie prost sau inteligent, sau acestea sunt guvernate mai mult de dimensiunea socială? Depind aceste două opțiuni de educația primită de o persoană, fie că este vorba de educația în familie, fie că este vorba de educația instituțională, fie că este vorba de educația "colaterală" (anturajul)? Dacă individul alege să primească oricare din aceste tipuri de educație pe care le întâlnește pe parcursul vieții, atunci răspunsul meu ar fi - parțial da. Parțial, cele două opțiuni expuse mai sus, depind de influența socială. Dar până la urmă ar fi vorba tot de o alegere individuală și aici lucrurile se complică. În mod cert, educația familială este cea care se întipărește în caracterul unei persoane, fără aproape nicio piedică din partea acesteia, în primii ani ai vieții. Este vorba de acea perioadă în care individul, precum un burete, absoarbe tot ceea ce primește și îi provoacă un soi anume de confort (copilul respinge întotdeauna ceea ce nu îi place). Acest fapt este unul categoric până la vârsta conștientizării, însă de aici începând, individul are în orice moment posibilitatea de a-și alege felul în care poate să decurgă procesul "devenirii". Mai pe scurt, ca să revenim la problema precedentă, din acest moment, un om, poate să aleagă să devină prost sau inteligent, rudimentar vorbind! Această alegere însăși va determina și apariția și dezvoltarea înțelepciunii sau, după cum tot Krishnamurti afirmă, a acelei clarități interioare.
Totuși, să ne întoarcem puțin la subiectul prostiei și să încercăm să aprofundăm această categorie a manifestării umane. Coborându-ne în dimensiunea cea mai vastă (prostia comună), observăm această caracteristică răspândită ca o plagă în țesuturile societății și poate fi numită în modul cel mai simplu, lipsă de "bun simț". Fără a pune neapărat semnul egal cu nesimțirea, lipsa de bun simț înseamnă lipsa acelui fel de a simți lumea și oamenii, înseamnă lipsa unei sensibilități (am explicat mai sus cum percep eu această calitate) asupra a tot ceea ce se întâmplă în jurul unui individ. La acest nivel, prostia se poate confunda de multe ori cu ignoranța, lipsa de educație, lipsa de compasiune și empatie. Mergând mai sus pe această scară identificată, luăm seama de existența unui alt soi de prostie și anume, prostia organizată. Mai restrânsă ca răspândire, dar mai pregnantă în efectele pe care le produce, prostia organizată poate fi întâlnită în instituții de tot felul, de la cele mai mici, la cele mai mari, precum și în grupuri sociale instituționalizate. Asociată cu dezindividualizarea, incompetența, iraționalitatea, ea poate determina în mod negativ evoluția unei societăți.
Ultima categorie clasificată aici este prostia înaltă. Acest tip de prostie este unul dintre cele mai brutale și este caracteristică doar anumitor persoane aflate în poziții de putere, persoane de ale căror decizii ar putea depinde întreaga lume. Istoria este martoră a prostiei înalte, dictatorii fiind unul din exemple.
Am văzut în cele de mai sus o posibilă ierarhizare a tipurilor de prostie care pot exista în social și prin urmare se impune un fel de concluzie la cele spuse. Prostia, general vorbind este lipsa unei substanțe interioare a indivizilor, este ceea ce eu numesc "individul sec", neîntreg, fără conștiință, fără înțelepciune sau claritate interioară. Prostia este persistența întunericului conștiinței și da, după cum am explicat mai devreme, prostia este o alegere pe care oricine poate să o facă, odată ce a devenit conștient de sine.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Powerade Coupons